Substantiv

• rocă sedimentară neconsolidată, provenită din sfărâmarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine; p. ext. (mai ales la plural) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație.
• depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc., care se formează într-un rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară.

Sinonime

• 1: (înv. și reg.) arină, (reg.) homoc, prund, (Ban.) pesac, (Maram. și Transilv.) pisoc, (înv.) posip

Cuvinte derivate

• înnisipa
• înnisipare
• înnisipat
• nisipar
• nisipariț
• nisiparniță
• nisipi
• nisipire
• nisipiș
• nisipit
• nisipos
• nisipiu

Cuvinte compuse

• ploaie-de-nisip

Cuvinte apropiate

• deșert
• plajă
• ștrand

Expresii

• Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare
• A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii

Exemple

• Plajă cu nisip fin.

Substantiv

• rocă sedimentară detritică necimentată constituită din diferite fragmente de roci și de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 2 mm și circa 70 mm, care se formează pe litoral, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc.
• pietriș mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată, folosit ca agregat în prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc.
• (înv. și pop.) pământ pietros sau nisipos, neproductiv, sterp.