Substantiv

• fructul nucului.
• miezul comestibil de nucă.
• piesă formată dintr-o tijă metalică teminată cu un cap sferic, servind la realizarea unor articulații la mașini.

Cuvinte derivate

• nuc
• nucar
• nucet
• nucșoară
• nuculiță, nucuță

Cuvinte compuse

• nucă americană
• nucă-de-cocos
• nucă de mare
• nucă de mușcată
• nucă-de-stejar
• nucă galică
• nucă tămâioasă
• nucă vomică

Expresii

• A se potrivi (sau a se lovi, a se nimeri) ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc

Exemple

• Miez de nucă.
• Ulei de nucă.

Substantiv

• diminutiv al lui nucă.
• sămânța mare ca o nucă rotundă a nucșorului, un arbust originar din India (Myristica fragrans), utilizată drept condiment. Se comercializează întreagă (din care se rade câte puțin) sau gata măcinată sub formă de pulbere galben-maronie; și unul din învelișurile nucșoarei, ca o plasă de fibre de culoare roșu-oranj, uscat și presat întreg sau măcinat, este utilizat drept condiment considerat chiar mai rafinat; este comercializat ca macis, numit și floare de nucșoară sau de muscat.

Sinonime

• 1: (bot.) nuculiță, nucuță
• 2: (reg.) mușcată, mușcățel, nucă de mare, nucă de mușcată, nucă tămâioasă, (înv.) mușcatin

Cuvinte derivate

• nuc
• nucar
• nucă
• nucet
• nucșor
• nuculiță, nucuță

Exemple

• O nucă mică sau o nucșoară.
• Nucșoara este folosită drept condiment.