Substantiv

• procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu.
• supraveghere, urmărire; (spec.) supraveghere medicală (a unui bolnav).
• remarcă, constatare.
• obiecție critică; (p.ext.) mustrare, dojană, reproș.

Cuvinte derivate

• autoobservație

Cuvinte compuse

• foaie de observație

Exemple

• Bolnav ținut sub observație.

Substantiv

• proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; (p.ext.) facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere.
• (în trecut) instituție care încasa impozitele sau taxele oficiale; clădire, birou în care își avea sediul această instituție.
• încasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale.