Substantiv

• tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale.
• imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conștiinței, stăruitor și anormal; preocupare chinuitoare.

Cuvinte derivate

• obsesiv

Substantiv

• stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor.
• înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată.
• dorință, aspirație.
• dragoste puternică față de o persoană (de sex opus).
• tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu.
• (concr.) ceea ce constituie obiectul unei pasiuni.
• gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparținând acestui gen.