Substantiv

• gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate înapoia unor obstacole înalte.

Substantiv

• armă de artilerie care aruncă proiectile la distanță mare; (p.gener.) nume dat tuturor armelor de artilerie.
• (pus pe lângă un verb, îi intensifică acțiunea; pe lângă un adjectiv, îi dă valoare de superlativ; adverbial)
• (înv. și pop.) tunet.

Cuvinte derivate

• autotun
• tunar

Cuvinte compuse

• tun electronic

Expresii

• A scăpa ca din (gură de) tun, = se spune când cineva reușește să fugă (scăpând de o situație neplăcută)
• (Poți) să dai cu tunul, = se spune despre cineva care doarme adânc și nu se trezește ușor sau despre un loc unde nu se află nici o ființă vie

Exemple

• A înghețat tun
• Sănătos tun.