Substantiv

• scoarța globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafața lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii și alte vietăți.
• materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru și care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, și din granule organice, provenite din descompunerea substanțelor organice vegetale sau animale.
• întindere de uscat.
• întindere de teren (cultivabil).
• teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie.

Sinonime

• 1-2: sol, (pop. și poetic) glie
• 3: teritoriu, uscat
• 4: teritoriu, țară

Antonime

• aer

Cuvinte derivate

• împământeni
• împământenire
• împământenit
• pământean, pământeană, pământeancă
• pământenesc
• pământeni
• pământenire
• pământenit
• pământesc
• pământiu
• pământos
• pămânțel
• subpământean
• subpământesc, subpământic

Cuvinte compuse

• buricul-pământului
• cățelul-pământului
• ceară de pământ
• crucea-pământului
• cuibul-pământului
• fierea-pământului
• fumul-pământului
• hurmuzul-pământului
• inima-pământului
• lumânărica-pământului
• mana-pământului
• măr de pământ
• obiceiul pământului
• palma-pământului
• pasărea-pământului
• pământ activ sau pământ decolorat
• pământ galben
• pământuri rare
• poamă de pământ
• racul-pământului
• ragila-pământului
• rândunică de pământ
• răsuflătoarea-pământului
• rășină de pământ
• rodul-pământului
• scriitor de pământ
• sfredelul-pământului
• steaua-pământului
• țâncul-pământului

Cuvinte apropiate

• cer
• lume
• paviment

Expresii

• A lăsa toate la (sau în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona
• Parcă l-a înghițit pământul (sau a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut
• A-i veni cuiva să intre în pământ = se spune când cineva se simte foarte rușinat și ar vrea să nu mai dea ochii cu oamenii
• A ieși (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc
• A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității
• A nu-l mai ține (sau a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simți o emoție puternică
• A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi mândru, încrezut
• A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos
• A nu-l (mai) răbda (sau ține pe cineva) pământul = se zice (mai ales în imprecații) despre un om rău
• A șterge (sau a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici
• A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț
• Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat
• Doarme și pământul sub om = e liniște, tăcere desăvârșită
• Sărac lipit pământului = foarte sărac

Exemple

• Și-a sărutat pământul natal.

Substantiv

• (fil.) bază materială a diferitelor proprietăți ale unui obiect; bază materială unității, a omogenității diferitelor obiecte; (p.ext.) conținut.
• strat peste care s-a așezat alt strat.
• (cu sens colectiv) elemente pătrunse într-o limbă din limba populației autohtone care a adoptat-o, părăsindu-și limba proprie în urma unei cuceriri, a unei migrațiuni sau a unei colonizări.
• substanță chimică asupra căreia acționează un ferment.
• (fig.) motiv, cauză adevărată (dar ascunsă) a unei acțiuni, a unei întâmplări, a unei porniri etc.