Substantiv

• zonă luminată slab; semiobscuritate; semiîntuneric.
• zonă de trecere între lumină și umbră.

Substantiv

• lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină; porțiune din spațiu întunecoasă (și răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină.
• întuneric, întunecime, obscuritate.
• nuanță închisă, pată întunecată.
• (spec.) parte mai întunecată dintr-o imagine plastică.
• (fig.) stare de tristețe, de îngândurare etc. întipărită pe fața cuiva.
• (de obicei urmat de o determinare în genitiv) conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru, proiectat pe o suprafață (mai) luminată.
• imagine neclară, nedeslușită; obiect care nu se vede bine (din cauza întunericului, a ceții etc. sau pentru că este privit printr-un corp puțin transparent).
• (în concepțiile mistice și în basme) duhul unui om mort sau ființă supranaturală, fantomatică; stafie, fantomă, nălucă.
• (fig.) ființă foarte slabă (și bolnavă).
• (fig.) urmă, semn abia perceptibil; cantitate foarte mică din ceva.
• (fig.) părere, aparență, iluzie.

Cuvinte derivate

• umbral
• umbrar
• umbri
• umbriș
• umbrișoară
• umbriță

Cuvinte compuse

• umbra-iepurelui

Expresii

• A sta (sau a fi, a rămâne etc.) în (sau la) umbră = a sta (sau a fi, a rămâne etc.) ascuns, retras, deoparte
• A lăsa (pe cineva) in umbră = a lăsa (pe cineva) mai prejos, a eclipsa (pe cineva)
• Se teme și de umbra lui, = se spune despre un om foarte fricos
• Face umbră pământului (degeaba), = se spune despre un om incapabil să producă, să realizeze ceva