Substantiv

• proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; (p.ext.) facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere.
• (în trecut) instituție care încasa impozitele sau taxele oficiale; clădire, birou în care își avea sediul această instituție.
• încasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale.

Substantiv

• reflectare nemijlocită a unor însușiri ale obiectelor din realitate ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț.
• percepție.
• simțire; sentiment.
• ceea ce are un caracter senzațional, impresionează în mod puternic simțurile, imaginația; ceea ce constituie un prilej de emoții violente.

Expresii

• A avea senzația că... = a simți, a i se părea că..
• A face senzație = a produce o impresie foarte puternică, a trezi un interes deosebit, a face vâlvă

Exemple

• Senzație vizuală.
• Senzație auditivă.