Substantiv

• (bot.) (Populus) arbore cu tulpina înaltă și dreaptă, cu ramuri subțiri verticale, cu frunze late, lungi, pețiolate și cu flori dispuse în amenți plecați, folosit în scopuri industriale.

Cuvinte compuse

• plop alb
• plop negru
• plop negru hibrid
• plop piramidal
• plop tremurător

Cuvinte apropiate

• plopovăț

Cuvinte derivate

• plopan
• plopar
• plopă
• plopărie
• plopăriș
• plopăriște
• plopesc
• plopet
• plopiș
• plopiște
• ploponog
• plopos
• plopotaș
• plopșor
• plopușor
• plopuț

Expresii

• A trage în plopi = (la fotbal) a expedia mingea mult peste poarta adversă
• Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată
• Mătușă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată

Substantiv

• ambarcație ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare.
• platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă.

Cuvinte derivate

• plutaș
• pluti
• plutică
• plutări
• plutărie

Cuvinte compuse

• plută-far

Expresii

• A face pluta = a înota plutind orizontal (pe spate)
• (rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ

Substantiv

• specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă; plutaș (Populus pyramidalis).
• material gros, neted, poros, impermeabil, elastic și mai ușor decât apa, obținut din stratul exterior al scoarței unor specii de stejar și folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, în construcția avioanelor etc., suber.
• (rar) dop fabricat din plută.
• bucată de lemn sau de alt material ușor care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei.
• bucățică de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei.

Cuvinte derivate

• plutaș
• plutui