Substantiv

• modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului etc.; (concr.) creație literară în versuri.
• totalitatea compozițiilor în versuri ale unui poet, ale unui curent literar, ale unui popor etc.
• (fig.) caracter poetic al unei opere literare, al unui peisaj, al unei situații; farmec, frumusețe, încântare.

Cuvinte derivate

• antipoezie
• poezea
• poezioară

Substantiv

• faptul de a avea cunoștință de ceva, de a fi informat sau să ai cunoaștere.
• pregătire intelectuală, învățătură, erudiție.
• ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii; cunoștințe despre natură, societate și gândire.
• veste, știre.
• conștiință.

Sinonime

• disciplină, învățătură, sapiență, scientică, scientologie, erudiție, cuget

Antonime

• neștiință

Cuvinte derivate

• neștiință
• preștiință
• pseudoștiință
• înștiința

Cuvinte compuse

• om de știință
• știință de carte