Substantiv

• (ornit.) (Perdix, mai ales Perdix perdix) pasăre sălbatică de mărimea unui porumbel, cu penele de culoare brună-pestriță pe spate, cenușie pe piept și albă pe burtă, care trăiește în stoluri mici prin holde și tufișuri.

Sinonime

• (ornit.) (reg.) chirchică, fugău, găinușă, tărbiță, (prin Transilv.) tărhită

Cuvinte derivate

• potârnic
• potârnicar
• potârnichel
• potârnichioi

Cuvinte compuse

• grâul-potârnichii

Expresii

• A se răspândi (sau a se risipi, a se împrăștia) ca potârnichile = a fugi, a se împrăștia repede, în toate părțile (din fața unei primejdii)
• A se împrăștia (sau a fugi) ca potârnichile (sau ca puii de potârniche) = a dispărea repede și fără urmă

Substantiv

• (ornit.) (Coturnix coturnix) pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă.

Sinonime

• (ornit.) pitpalac, (reg.) pitpălăcoi, pitulice, titirlic

Cuvinte derivate

• prepelicar
• prepelicioară

Cuvinte compuse

• grâul-prepeliței
• grâul-prepelițelor
• prepeliță japoneză

Expresii

• A căuta coada prepeliței = a căuta ceva inexistent
• (fam.) A se înțelege ca gâsca cu prepelița = a nu se înțelege de loc