Substantiv

• (gram.) parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului.
• (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva despre subiect.

Cuvinte compuse

• predicat verbal
• predicat nominal

Substantiv

• parte de vorbire care exprimă o acțiune sau o stare și care se caracterizează prin flexiune proprie.
• (la sing. livr.) mod de exprimare prin cuvânt.

Cuvinte compuse

• verb absolut
• verb copulativ
• verb de declarație
• verb denominativ
• verb factitiv
• verb neregulat
• verb predicativ
• verb reflexiv
• verb reflexiv dinamic
• verb reflexiv eventiv
• verb semiauxiliar
• verb semideponent
• verb tranzitiv factitiv