Substantiv

• (înv.) dar, cadou.

Adjectiv

• care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul: de față.
• (cu valoare de interjecție) formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal.
• existent.
• care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care el se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față.
• de care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat.

Substantiv

• perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; (p.ext.) situație actuală.
• (gram.) timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată.

Cuvinte compuse

• prezent istoric

Substantiv

• timpul care s-a scurs (până în prezent); întâmplările, faptele, starea de lucruri din acest timp.
• denumire dată grupului de timpuri (sau fiecăruia dintre timpurile) verbale care exprimă o acțiune săvârșită înainte de momentul vorbirii sau înainte de un moment de referință.

Expresii

• A o rupe cu trecutul = a pune capăt unei situații sau unei stări de lucruri de care cineva se mai simte încă legat, a nu mai vrea să știe de ceea ce a fost

Adjectiv

• care nu mai este actual; (p.ext.) de demult, vechi, dispărut.
• care nu mai este actual; demodat.
• (despre unități de timp) anterior celui prezent; precedent.
• îmbătrânit sau bătrân.
• (despre plante) ofilit, veștejit.
• (despre fructe) care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; răscopt.
• (despre materiale, obiecte etc.) consumat (în parte).

Exemple

• Zilele trecute.