Substantiv

• mișcare fiziologică ritmică de dilatare și de contractare a pereților arterelor, determinată de creșterea volumului de sânge pompat de inimă.
• loc unde se simte această mișcare ritmică.

Expresii

• A lua (cuiva) pulsul = a număra (cuiva) bătăile inimii, apăsând cu degetul pe artera de la încheietură mâinii
• A pipăi pulsul (cuiva) = a încerca să afle intențiile, planurile sau starea de spirit a cuiva
• A prinde (sau a simți) pulsul (unei situații) = a înțelege sau a intui exact o situație, o stare de lucruri

Substantiv

• stare a ceea ce este întins; încordare.
• (fig.) situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate.
• forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare.
• diferență de potențial între două puncte ale unui câmp electric.
• presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis.

Sinonime

• încordare

Antonime

• destindere, detensionare, detensie, relaxare.

Cuvinte derivate

• subtensiune
• supratensiune

Cuvinte compuse

• tensiune anodică
• tensiune arterială
• tensiune de aprindere
• tensiune electrică
• tensiune oculară
• tensiune superficială

Cuvinte apropiate

• tensionat
• tensionant
• tensionabil
• tensionabilitate