Substantiv

• (bot.) parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare; (pop.) parte a plantei aflată în pământ, indiferent de structura și funcțiile pe care le are.
• (fig.) origine, izvor, cauză.
• (anat.) parte prin care un organ al corpului este fixat într-un țesut.
• (anat.) partea profundă a unei tumori.
• (bot.) partea de lângă pământ a tulpinii unui copac.
• (p.anal.) partea de jos a unui zid, a unui munte etc.
• (anat.) partea de la baza anumitor organe.
• (spec.) limita de adâncime a anumitor obiecte.
• (mat.) valoarea necunoscutei dintr-o ecuație.
• (lingv.) element al unui cuvânt, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului.

Sinonime

• 2: origine
• 6: (constr.) bază, fundament, fundație, scorbură, temelie
• 9: (mat.) radical
• 10: (lingv.) radical

Cuvinte derivate

• dezrădăcina
• dezrădăcinare
• dezrădăcinat
• înrădăcina
• înrădăcinare
• înrădăcinat
• rădăciniș
• rădăciniu
• rădăcinoasă
• rădăcinos

Cuvinte compuse

• rădăcina ciumei
• rădăcina cubică
• rădăcina-de-lingoare
• rădăcina-de-friguri
• rădăcina dulce
• rădăcină laterală
• rădăcină neagră
• rădăcina pătrată
• rădăcina sărăciei
• rădăcină secundară
• rădăcină șarpelui
• rădăcina vieții

Cuvinte apropiate

• radicelă

Expresii

• A curma (sau a tăia, a stârpi) răul din (sau de la) rădăcină = a desființa un rău cu totul și definitiv
• A prinde rădăcină (sau rădăcini) = a) a da rădăcină; b) a se stabili într-un loc pe un timp îndelungat; a se statornici

Exemple

• Rădăcina unui dinte.
• Rădăcina nasului.
• Rădăcina unui număr.
• Rădăcina unui cuvânt.

Substantiv

• (bot.) parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană, care susține ramurile, frunzele, florile și fructele și prin care trece seva la diverse părți ale plantei.
• (bot.) parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile și frunzele.
• (fig.) temă a unui cuvânt.
• (fig.) origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc.

Sinonime

• 1: (bot.) trunchi
• 2: (bot.) cotor, tuleu, lujer, (reg.) beldie
• 4: (fig.) spiță

Antonime

• rădăcină

Cuvinte derivate

• tulpina
• tulpinare
• tulpinat
• tulpiniță
• tulpioară

Cuvinte compuse

• tulpină târâtoare

Exemple

• Tulpina la plantele erbacee mari.