Substantiv

• existență efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr.
• (fil.; la sg.) materia care există în afara conștiinței omenești și independent de ea.

Sinonime

• 1: adevăr, existență, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate

Antonime

• iluzie, închipuire, irealitate, vis

Cuvinte derivate

• real
• realism
• realist
• realistic
• realiza
• realizabil
• realizant
• realizare
• realizat
• realizator
• realizație

Cuvinte apropiate

• ireal
• irealitate
• irealizabil, nerealizabil

Exemple

• Realitatea conținută într-o operă literară.

Substantiv

• faptul de a visa; înlănțuire de imagini, de fenomene psihice și de idei care apar în conștiința omului în timpul somnului.
• (fig.) atmosferă, imagine, frumusețe ireală.
• reverie, meditație, visare.
• (fig.) iluzie deșartă; gând, idee, aspirație irealizabilă.
• dorință arzătoare.

Cuvinte derivate

• visa

Cuvinte compuse

• carte de vise

Expresii

• A-și vedea visul cu ochii = a-și (sau a i se) îndeplini cea mai arzătoare dorință, a-și (sau a i se) realiza tot ce și-a propus