Substantiv

• acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei.
• formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor mai înapoi, pe o poziție mai avantajoasă.
• locul unde se izolează cineva; refugiu.

Cuvinte compuse

• retragere cu torțe

Substantiv

• cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit.
• cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ.
• cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi.
• parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie.
• persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări.
• (spec.) (sport) jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție.
• obiecție, îndoială, lipsă de încredere.
• (jur.) manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles.
• (fig.) prudență, circumspecție; discreție; reticență; (p.ext.) răceală, indiferență; jenă.

Cuvinte compuse

• rezerve de stat
• rezerve interne
• rezervă-aur
• rezervă lichidă
• rezervă bugetară
• rezervă succesorală, rezervă legală
• rezervă alcalină
• ofițer de rezervă