Substantiv

• adâncitură îngustă de-a lungul ambelor părți ale unui drum pentru scurgerea apei; șanț.
• canal mic dintr-o rețea de irigație.

Substantiv

• săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; (p.gener.) orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc.
• tranșee.
• (în evul mediu) fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate.
• crestătură sau scobitură în formă de șanț, la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc.

Cuvinte derivate

• șănțișor
• șănțui
• șănțuleț
• șănțurel

Expresii

• (rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi