Substantiv

• armă tăioasă formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într-un mâner.
• (sport) una din probele de scrimă in care se folosește sabia.
• armă formată dintr-o lamă elastică de oțel, din gardă și mâner, folosită la scrimă.
• (Pelecus cultratus) pește de apă dulce, cu corpul turtit lateral și cu abdomenul arcuit.

Sinonime

• 1: spadă, (înv. și reg.) spată, (înv.) spangă
• 4: săbioară, sabiță

Cuvinte derivate

• săbia
• săbiere
• săbioară, sabiță
• săbiușcă
• săbiuță

Expresii

• Sabia lui Damocles = pericol mare care amenință în orice moment situația cuiva
• A trece (sau a lua, a trage) în (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici
• A pune mâna pe sabie = a porni la luptă
• A scoate (sau a trage) sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a porni război
• A-și pune capul (teafăr sau sănătos) sub sabie = a-și cauza singur un necaz, o nenorocire
• Sabie cu două tăișuri = se spune despre o situație care prezintă, în același timp, avantaje și dezavantaje, prespective și pericole

Exemple

• Scoate sabia din teacă.

Substantiv

• sabie triunghiulară și îngustă cu două tăișuri.
• probă sportivă de scrimă practicată cu această armă.