Substantiv

• (muz.) interval de o jumătate de ton; cel mai mic interval în gama diatonică.
• nuanță de culoare intermediară care face trecerea, în pictură și în artele decorative, de la un ton închis la unul deschis al aceleiași culori.

Substantiv

• (Thunnus thynnus) pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri.

Substantiv

• sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei.
• tonalitatea unei bucăți muzicale.
• înălțimea cu care se pronunță o silabă.
• felul în care urcă sau coboară vocea în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva.
• (înv.) accent.
• atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva.
• grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori.

Paronime

• tonus, tuna, tona, toană

Expresii

• A da tonul =