Substantiv

• tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva.
• manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui.
• fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de superstițioși ca o prevestire.
• fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului.
• probă, dovadă.
• gest, mișcare care exprimă un gând, o intenție, o stare sufletească sau sugerează cuiva o acțiune.
• (înv.) semnal.
• notă specifică, trăsătură distinctivă după care se recunoaște un lucru, o ființă; semnalment; însemnare făcută pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaște.
• pată de altă culoare decât restul trupului pe care o au unele animale.
• obiect așezat într-un loc sau într-un anumit fel pentru a marca sau a despărți ceva; indicator.
• însemnare făcută spre a nu uita ceva.
• loc marcat, țintă pentru tras cu arma.
• ceea ce se vede undeva sau pe ceva după o atingere sau apăsare; urmă, pată.
• urmă, cicatrice rămasă pe piele după o boală, o lovire, o rană etc.
• unitatea dintre un sens și o indicație grafică.
• simbol, emblemă.
• tot ceea ce evocă o persoană, un lucru sau un fapt; amintire.

Cuvinte derivate

• consemn

Cuvinte compuse

• semn de hotar
• semn de carte
• semne grafice
• semne de punctuație
• semnele citării
• semne matematice
• semne convenționale
• semn diacritic
• semn lingvistic
• semn moale
• semn tare
• semn monetar

Expresii

• (în superstiții) Semn bun (sau rău, prost) = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire)
• A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii în legătură cu o întâmplare viitoare
• A da semn (sau semne) de viață = a se manifesta, a-și vădi existența, a face să se audă noutăți despre sine
• Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva)

Exemple

• Semnul de război.

Substantiv

• semn, obiect, imagine etc. care reprezintă indirect (în mod convențional sau în virtutea unei corespondențe analogice) un obiect, o ființă, o noțiune, o idee, o însușire, un sentiment etc.
• (în literatură și artă) procedeu expresiv prin care se sugerează o idee sau o stare sufletească și care înlocuiește o serie de reprezentări.
• (spec.) semn convențional sau grup de semne convenționale folosit în știință și tehnică și care reprezintă sume, cantități, operații, fenomene, formule etc.

Cuvinte derivate

• simbolistică

Cuvinte compuse

• simbol matematic
• simbol chimic
• simbolul credinței