Substantiv

• faptul de a fi singur; starea celui care trăiește singuratic; spec. izolare morală.
• loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare.

Sinonime

• 1: izolare, solitudine
• 2: pustietate, (fig.) sihăstrie

Cuvinte derivate

• însingura
• însingurare
• însingurat
• singur
• singuratic
• singurel

Exemple

• Era o singurătate totală.

Substantiv

• situație solitară; singurătate.
• loc solitar.

Sinonime

• 1: izolare, singurătate

Cuvinte apropiate

• singur
• solitar
• solo