Adjectiv

• legat (de cineva sau de ceva) printr-o responsabilitate și un interes comun; unit.
• de care răspund în egală măsură și împreună mai multe persoane; (spec.) care leagă între ei într-un raport de obligații mai mulți creditori și un debitor sau mai mulți debitori și un creditor.
• care este legat prin construcție de altă piesă sau de alt obiect, formând împreună un tot unic.

Adjectiv

• care se găsește singur; izolat, singuratic.
• (despre locuri) pustiu, neumblat.
• (despre ființe; adesea substantivat) care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate.

Cuvinte derivate

• solitarism

Cuvinte compuse

• floare solitară, frunză solitară

Substantiv

• piatră prețioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici).