Substantiv- (fil.; la sg.) formă obiectivă și universală a existenței materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și exprimă ordinea coexistenței obiectelor lumii reale, poziția, distanța, mărimea, forma, întinderea lor.
- (mat.) mulțime de puncte care prezintă anumite proprietăți.
- întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh; porțiune din atmosferă; întinderea, locul care ne înconjură.
- perspectivă vastă, orizont larg.
- loc, suprafață, întindere limitată.
- limitele între care se desfășoară o acțiune; cadru.
- lungime luată de-a lungul traiectoriei unui corp mobil.
- loc (liber) între două obiecte, distanță, interval.
- (tipogr.) interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; (p. ext.) unealtă cu care se realizează acest interval.
- (muz.) interval între liniile unui portativ.
- interval de timp, răstimp.
Sinonime- 1: depărtare, distanță, interval, (Transilv.) scopot
- 2: cuprins
- 3: văzduh
- 5: zonă
- 8: distanță
- 10: interval
- 11: perioadă
Cuvinte derivate- despărți
- despărțire
- despărțit
- spația
- spațial
- spațialitate
- spațiere
- spaționa
Cuvinte compuse- geometrie în spațiu
- spațiu aerian
- spațiu cosmic
- spațiu maritim
- spațiu mort
- spațiu verde
- spațiu de siguranță
Exemple- Ce spațiu este între cei doi stâlpi?
| Substantiv- (fiz.) mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor.
- durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz.
- (înv.) anotimp.
- perioadă determinată istoric; epocă.
- (la pl.) împrejurări.
- III.
- (met.) stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici.
Timp ploios.
- (gram.) categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri.
- (gram.) fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului.
Sinonime- 1: durată, interval, perioadă, răstimp, răgaz
- 2: anotimp, sezon
- 3: epocă, eră
- 4: (pl.) împrejurări
Cuvinte derivate- anotimp
- contratimp
- pretimpuriu
- timpuriu
Cuvinte compuseCuvinte apropiate- contemporan
- extemporal
- răstimp
- tâmplă
- tempera
- temperament
- temperamental
- temperamentos
- temperando
- temperant
- temperanță
- temperare
- temperat
- temperatură
- temperație
- tempestate
- tempestă
- tempestite
- tempestiv
- tempestuos
- tempo
- tempofon
- temporal
- temporalitate
- temporar
- temporaritate
- temporiza
- temporizare
- temporizat
- temporizator
- tempus
Expresii- E timpul (să...) = a venit momentul (să...)
- (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit
- A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat)
- Pe timpuri = demult, odinioară
Substantiv- (tehn.) fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc.
- (tehn.) fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mașini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia.
- (muz.) fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie.
Sinonime- 1-2: (tehn.) fază
- 3: (muz.) bătaie
Expresii- În doi timpi și trei mișcări = foarte repede
|
Comentarii: