Substantiv

• teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară.
• (la pl., în evul mediu). denumire a organelor reprezentative din anumite țări.

Sinonime

• țară

Cuvinte derivate

• gostat
• stas
• stătuleț

Cuvinte compuse

• om de stat, bărbat de stat
• stat major

Substantiv

• listă, tabel.

Cuvinte compuse

• stat de plată
• stat de funcții
• stat personal

Substantiv

• faptul de a sta.
• ședere, rămânere, zăbovire.
• înălțime a corpului omenesc, statură; (p.ext.) înfățișare.
• trup, corp omenesc.

Cuvinte derivate

• statornic

Cuvinte compuse

• un stat de om

Substantiv

• teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat.
• locul în care s-a născut sau trăiește cineva.
• (În opoziție cu oraș) mediu rural.
• (prin extensie) locuitorii unei țări.

Sinonime

• stat, putere (1)
• patrie (2)
• regiune, ținut, teritoriu
• sat, rural (3)
• popor, națiune (4)

Antonime

• oraș (3)
• străinătate (4)

Cuvinte derivate

• țărișoară
• țărănesc