Substantiv

• mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componenților unui corp sau a unui întreg organizat, caracterizat prin forma și dimensiunile fiecărui element component, cum și prin aranjarea lor unul față de celălalt.
• (spec.) dispoziție a atomilor în molecula unei substanțe.
• (spec.) mod de grupare a moleculelor într-un corp sau într-o substanță minerală.
• mod de așezare și asamblare a părților corpului omenesc, ale corpului animalelor, ale plantelor sau ale țesuturilor lor.
• (psih.) factură, alcătuire, conformație.
• mod de construire a unui edificiu, a unui pod etc.
• mod de alcătuire a unei opere literare, muzicale etc.
• mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi.
• mod de organizare, de întocmire a societății din punct de vedere economic, social-politic și cultural; orânduire.
• mod de organizare a unei ramuri de producție, a unui domeniu de activitate, a unei instituții, organizații etc.

Cuvinte derivate

• suprastructură

Substantiv

• legătură între două sau mai multe persoane, grupuri, societăți, clase etc. pentru apărarea unor interese, pentru revendicarea unor drepturi comune, pentru realizarea unor scopuri comune etc.
• nume generic pentru diverse organizații politice, economice, obștești etc.
• unire a unor provincii sau state într-un singur stat; (p.ext.) stat astfel rezultat.

Cuvinte derivate

• unional