Substantiv

• totalitatea acțiunilor, evenimentelor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conținutul unei opere literare, cinematografice etc.
• chestiune, temă despre care vorbește sau scrie cineva.
• cauză, pricină, motiv.
• (lingv.) partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal.
• ființă aflată sub observație, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici.
• (log.) termen al unor judecăți, reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicat.

Cuvinte compuse

• subiect de drepturi
• subiect impozabil

Substantiv

• parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz.

Sinonime

• nume

Cuvinte derivate

• a substantiviza

Adjectiv

• cu substanță, substanțial, puternic.

Cuvinte compuse

• colorant substantiv