Substantiv

• vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche.
• vibrație muzicală.
• anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal.
• răsunet; ecou.
• vâlvă, gălăgie.
• (lingv.) element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație.

Sinonime

• bubuire, son, notă, zgomot, foșnet

Antonime

• liniște, tăcere, silențiu

Cuvinte derivate

• hipersunet
• infrasunet
• ultrasunet

Cuvinte compuse

• sunet asociat
• sunet complex
• sunet reverberat
• sunet vobulat

Substantiv

• sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul.
• gălăgie, vacarm; vuiet, tumult.

Cuvinte derivate

• antizgomot
• zgomotos

Cuvinte compuse

• zgomot de fond
• zgomot alb
• zgomot colorat
• zgomot roz

Expresii

• A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă