Substantiv

• preparat din frunze uscate de tutun, măcinate fin, care se aspiră pe nas; tutun prizat.

Substantiv

• (bot.) (Nicotiana tabacum) plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari și moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roșii, reunite în buchete.

Sinonime

• (bot.) (rar) tabac

Cuvinte derivate

• tutunărie
• tutunărit
• tutungerie
• tutungioaică, tutungereasă
• tutungiu
• tutuni
• tutunire
• tutunit
• tutuniu

Cuvinte compuse

• tutun turcesc

Substantiv

• (colectiv) frunze de tutun, care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă.
• (înv.) pachet de tutun.

Sinonime

• (rar) tabac, (reg.) pacioc, (Maram.) duhan, (prin Mold.) tabacioc

Expresii

• A bea tutun = a fuma

Exemple

• Tutun de pipă.
• Un pachet de tutun.