Substantiv

• idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică.
• motiv melodic dintr-o piesă muzicală.
• exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite.
• (lingv.) grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt.

Cuvinte derivate

• subtemă
• supratemă

Cuvinte compuse

• temă cu variațiuni

Substantiv

• calificare căpătată de cineva în urma unor studii speciale într-un anumit domeniu de activitate.
• demnitate, funcție, titulatură deținute de cineva sau acordate cuiva; nume, denumire care corespunde acestor demnități, funcții sau titulaturi.
• calificativ care exprimă o relație socială.
• cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părți distincte a ei, indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia; (p.gener.) orice lucrare editată.
• partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele filmului, realizatorii și studioul care l-a produs.
• (la pl.) traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine.
• capitol sau subdiviziune în textele de legi, de regulamente etc. (purtând un număr de ordine).
• (fig.) bază legală, drept.
• procent de metal nobil dintr-un aliaj; titru.

Cuvinte derivate

• antetitlu
• subtitlu

Cuvinte compuse

• titlu de glorie
• titlu de proprietate
• titlu de valoare

Exemple

• Titlul de tată.