Substantiv

• (bot.) (Vanilla planifolia) plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie.
• (p.restr.) fructul aromat, al unei varietăți de orhidee din America Centrală, cu bogat conținut de vanilină, utilizat ca mirodenie mai ales în cofetărie. Se comercializează ca batoane de vanilie, reprezentând păstăile fermentate și uscate, de culoare maronie-neagră, lungi de 10-20 cm, dar și ca esență sau extract natural de vanilie, obținut din aceste fructe.
• (bot.) (Heliotropium peruvianum, alternativ, Heliotropium arborescens) plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut.

Cuvinte compuse

• vanilie sălbatică

Cuvinte apropiate

• vanilat
• vanilină
• vanilism

Substantiv

• substanță organică foarte aromată care se extrage din fructul de vanilie sau care se obține pe cale sintetică, folosită în alimentație și în parfumerie.