Substantiv

• (muz.) instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una din fețe patru coarde (acordate sol-re-la-mi), care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite.
• (p.ext.) arta de a interpreta o compoziție muzicală la o vioară.

Sinonime

• 1: (muz.) violină, (pop.) diblă, lăută, (reg.) scripcă, ceteră

Cuvinte derivate

• viorist

Cuvinte apropiate

• violonist
• violonistic
• violonistică

Substantiv

• (bot.; reg.) (Viola odorata și Viola alpina) toporaș, viorea, violetă.

Sinonime

• (bot.) toporaș, violetă

Cuvinte derivate

• viorea
• viorint
• vioriu

Cuvinte compuse

• foaie-de-vioară
• vioară-de-noapte
• vioară-galbenă
• vioară-roșie

Adjectiv

• (despre ape) clar, cristalin, curat, limpede, pur, transparent.

Sinonime

• clar, cristalin, curat, limpede, pur, transparent

Cuvinte apropiate

• vior
• viu

Expresii

• (substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima

Substantiv

• vioară.