Substantiv

• (zool.) (Vulpes vulpes) mamifer carnivor sălbatic (de mărimea unui câine) cu blana roșcată, cu coada lungă și stufoasă, cu urechile ascuțite și cu botul îngust.
• (p.restr.) blana acestui animal.
• (fig.) persoană vicleană, șireată.
• (reg.) dar în bani sau în vin pe care, după datina de la nunți, mirele, dacă este din alt sat, este obligat să-l dea flăcăilor din satul miresei.
• (bot.) soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare roșiatică.
• (constr.) ferestruică în acoperișul caselor țărănești, prin care iese fumul din pod.

Cuvinte derivate

• vulpan
• vulpenie
• vulpesc
• vulpește
• vulpișoară
• vulpiță
• vulpoaică
• vulpoi
• vulpăresc
• vulpărie

Cuvinte compuse

• boaba-vulpii
• coada-vulpii
• poama-vulpii
• vulpe argintie
• vulpe-de-mare
• vulpe polară
• vulpe zburătoare
• vulpea-deșertului

Expresii

• A avea ochi de vulpe = a avea căutătura vicleană
• A tocmi vulpea din pădure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la îndemână)

Substantiv

• masculul vulpii; vulpan.
• (fig.) om viclean, șiret.