Substantiv

• (fiz.) fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare.
• (fiz.) micșorare sau anulare a intensității unei radiații care cade pe un corp.
• (opt.) fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului.
• (biol.) proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului.
• (biol.) încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia.

Sinonime

• 1: încorporare, resorbție

Antonime

• desorbție

Cuvinte compuse

• absorbție intestinală

Cuvinte apropiate

• absorbabil
• absorbant
• absorbi
• absorbire
• absorbit
• absorbitor
• absorbtiv
• absorbtivitate
• absorbțiometru

Substantiv

• contopire a două sau mai multe state sau a două sau mai multe partide într-unul singur ori a două sau mai multe organizații într-una singură.
• reorganizarea, prin contopire, într-o singură unitate omogenă a unor întreprinderi sau a unor instituții.
• contopire a două sau mai multe nuclee atomice ușoare într-unul mai greu.
• topire a unui corp la o temperatură mai înaltă decât temperatura mediului ambiant.

Sinonime

• fuzionare
• topire; contopire.

Antonime

• fisiune
• dezintegrare, scindare

Cuvinte derivate

• suprafuziune

Cuvinte compuse

• punct de fuziune