Substantiv

• (bis.) imn și slujbă bisericească ortodoxă în cinstea fecioarei Maria sau a unor sfinți.
• (bis.) listă de nume dată preotului spre a se ruga, pentru a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea.

Cuvinte derivate

• acatistier

Expresii

• A da acatiste (sau un acatist) = a cere preotului să rostească anumite rugăciuni pentru îndeplinirea unei dorințe

Substantiv

• regulă, dogmă bisericească; tipici.
• normă, regulă de conduită.
• listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii.
• pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon.
• (fig.) suferință, chin.
• nume dat cărților Vechiului și Noului Testament.
• regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; (p.ext.) regulă rigidă, formalistă.
• compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie.
• cântare bisericească; (p.ext.) cântec; glas.
• literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice.

Cuvinte derivate

• canoni