Substantiv

• formă de comerț care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achiziționare.
• procurare de obiecte rare.
• (concr.) bun obținut prin achiziție.

Sinonime

• 1: achiziționare

Cuvinte derivate

• achizitor, achizitoare
• achiziționa
• achiziționare
• achiziționat
• achiziționator

Cuvinte apropiate

• achizitiv
• achizitivitate

Expresii

• A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, ceva de pret, un lucru rar

Substantiv

• contopire a două sau mai multe state sau a două sau mai multe partide într-unul singur ori a două sau mai multe organizații într-una singură.
• reorganizarea, prin contopire, într-o singură unitate omogenă a unor întreprinderi sau a unor instituții.
• contopire a două sau mai multe nuclee atomice ușoare într-unul mai greu.
• topire a unui corp la o temperatură mai înaltă decât temperatura mediului ambiant.

Sinonime

• fuzionare
• topire; contopire.

Antonime

• fisiune
• dezintegrare, scindare

Cuvinte derivate

• suprafuziune

Cuvinte compuse

• punct de fuziune