Substantiv

• parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul.

Cuvinte derivate

• adverbial

Cuvinte apropiate

• adjectiv
• conjuncție
• verb
• prepoziție
• pronume
• substantiv

Exemple

• Adverb de timp.
• Adverb de loc.
• Adverb de mod.

Substantiv

• (gramatică) parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție.
• (logică) conectiv („și”) caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și falsă când cel puțin una dintre componente este falsă.
• (astronomie) poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească.

Cuvinte compuse

• conjuncție copulativă

Cuvinte apropiate

• conjuga