Ca substantive diferența dintre adverb și prepoziție
este că „adverb” este parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul iar „prepoziție” este parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții legând două părți de propoziție diferite.
Ca substantive diferența dintre adverb și conjuncție
este că „adverb” este parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul iar „conjuncție” este (gramatică) parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție.
Ca substantive diferența dintre adverb și complement
este că „adverb” este parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul iar „complement” este ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire.
este că „adverb” este parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul iar „verb” este parte de vorbire care exprimă o acțiune sau o stare și care se caracterizează prin flexiune proprie.
Ca substantive diferența dintre adjectiv și adverb
este că „adjectiv” este parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe și determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr și caz iar „adverb” este parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul.