Substantiv

• clădire destinată celebrării unui cult creștin.
• instituția creștinismului în ansamblu.
• comunitate religioasă de același cult.

Sinonime

• 1: (bis.) casa Domnului, (înv.) sfinție, sfințire

Cuvinte derivate

• bisericesc
• bisericește
• bisericos
• bisericuță
• îmbiserici
• îmbisericire

Cuvinte compuse

• biserica catolică
• biserica ortodoxă
• biserica protestantă

Cuvinte apropiate

• bazilică
• catedrală

Expresii

• A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios
• A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
• A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute

Exemple

• Biserica ortodoxă.

Substantiv

• faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine.
• (înv.) încredere (pe care o inspiră cineva).
• fidelitate, devotament, statornicie față de cineva sau de ceva.
• (reg.) logodnă.
• speranță, nădejde.
• convingere despre existența lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești; religie, cult.

Cuvinte derivate

• credincer
• credincios
• credinți
• necredință
• încredința

Cuvinte compuse

• profesiune de credință

Expresii

• A-și mânca credința = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere
• (înv.) A bea(sau a lua, a sorbi) credință (sau credința) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredința că nu sunt otrăvite