Substantiv

• clădire destinată celebrării unui cult creștin.
• instituția creștinismului în ansamblu.
• comunitate religioasă de același cult.

Sinonime

• 1: (bis.) casa Domnului, (înv.) sfinție, sfințire

Cuvinte derivate

• bisericesc
• bisericește
• bisericos
• bisericuță
• îmbiserici
• îmbisericire

Cuvinte compuse

• biserica catolică
• biserica ortodoxă
• biserica protestantă

Cuvinte apropiate

• bazilică
• catedrală

Expresii

• A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios
• A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
• A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute

Exemple

• Biserica ortodoxă.

Substantiv

• instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc, potrivit unor reguli de viață austere, călugări sau călugărițe; p. restr. biserică a unei astfel de instituții religioase; locaș unde serviciul divin este oficiat de călugări.

Sinonime

• catedrală

Cuvinte derivate

• mănăstioară
• mănăstiresc

Cuvinte apropiate

• biserică
• călugăr, călugăriță
• monah, monahie

Expresii

• A (se) duce sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga, etc. la (o) mănăstire = a (se) călugări