Substantiv

• clădire destinată celebrării unui cult creștin.
• instituția creștinismului în ansamblu.
• comunitate religioasă de același cult.

Sinonime

• 1: (bis.) casa Domnului, (înv.) sfinție, sfințire

Cuvinte derivate

• bisericesc
• bisericește
• bisericos
• bisericuță
• îmbiserici
• îmbisericire

Cuvinte compuse

• biserica catolică
• biserica ortodoxă
• biserica protestantă

Cuvinte apropiate

• bazilică
• catedrală

Expresii

• A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios
• A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
• A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute

Exemple

• Biserica ortodoxă.

Substantiv

• sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință.
• (fig.) crez, cult.
• disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei date.

Cuvinte derivate

• relege