Brândușa și șofranul sunt plante diferite chiar dacă sunt înrudite genetic și asemănătoare ca aspect.

Brândușa este o plantă din familia Crocus, din care găsim diverse tipuri, mai cunoscute fiind: Crocus Vernus (brândușa de munte), acestea cu înflorirea primăvară. Totodată există brândușe cu înflorire toamna, cum ar fi Colchicum autumnale.

Brândușa de toamnă (Colchicum autumnale)

Planta erbacee perenă, cu flori liliachii în formă de potir, care înflorește toamna târziu. Brândușa de toamnă crește în zonele de deal, în locuri umede. Fructul, de mărimea unei nuci, este otrăvitor, brândușa de toamnă fiind considerată o plantă toxică, deci o plantă periculoasă. Pentru uz medicinal se recoltează semințele și bulbul, din care se obțin tincturi.

Brândușa de munte (Crocus heuffelianus, Crocus vernus)

Plantă erbacee perenă relativ mică. Are o singură tulpină mică, înconjurată la bază de mai multe teci cu două-trei frunze alungite și înguste. La vârful tulpinii se găsește o singură floare violet-deschisă cu o dungă mai întunecată la vârful florii. Floarea are formă de tub la început, după care ia forma unei cupe de 50–60 mm care are șase diviziuni. Uneori la vârf sunt două flori. În mijlocul corolei sunt trei stamine și un stigmat galben trifurcat. Brândușa înflorește din luna aprilie (floarea poate ieși din zăpadă) până în luna mai. Se găsește în pâlcuri dese, începând din zona păduroasă, prin pășuni și alte locuri ierboase deschise. În România este întâlnită în munții Carpați și în munții Apuseni.

Brândușa galbenă (Crocus moesiacus) 

Plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege.

Șofranul (Crocus sativus) este o plantă mediteraneană, din care se poate extrage condimentul șofran, uleiuri aromatice, precum și numeroase alte substanțe cu utilizări în medicină și alimentație. Șofranul este plantă erbacee, perenă, de mici dimensiuni (30-40 cm în înălțime). Tulpina șofranului este consistentă, ușor lemnificată și se ramifică în partea superioară. Frunzele sale sunt lungi și înguste. Fructele sale sunt mici și albe. Florile sunt violete, cu linii purpurii. Crește din bulbi numiti `cormus` și aparține speciei Crocus. Din septembrie până în noiembrie, planta produce flori albastre-violet, cu pistile lungi, roșii. Frunzele, care sunt asemănătoare firelor de iarbă, cresc în același timp în cazul unei umidități accentuate și după deschiderea florii pe timp de secetă, aceasta fiind o regulă generală de la care abateri există, Crocus-ul fiind o plantă capricioasă. Stigmatele roșii conțin uleiuri esențiale, substanțe amărui și colorant galben.