Substantiv

• (bot.) (Carum carvi) plantă erbacee umbeliferă, având frunze penate și flori mici, ale cărei semințe aromatice se folosesc ca mirodenii și în medicină.
• (p.ext.) semințele acestei plante.

Cuvinte compuse

• chimen-câinesc
• chimen-de-munte
• chimen-dulce
• chimen-negru
• chimenul-ursului

Paronime

• chimion

Substantiv

• (bot.) (Cuminum cyminum) plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate și cu nori mici, albe-liliachii, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor.

Sinonime

• (bot.) (reg.) secară, secărea, secărică, secăriță, tarhon, (Transilv.) molotru

Cuvinte compuse

• chimion amar
• chimion-de apă sau chimion-de-baltă
• chimion-de-câmp
• chimion negru
• chimion sălbatic

Paronime

• chimen