Substantiv

• unitate de bază administrativ-economică, alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar.
• (în evul mediu) așezare urbană în țările din apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăți așezate pe marile drumuri comerciale și posedând o anumită autonomie.

Cuvinte compuse

• comuna primitivă

Substantiv

• așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura.
• locuitorii dintr-un sat; sătenii, țăranii.
• țărănimea, cu specificul ei de viață economică și culturală.

Sinonime

• 1: (înv. și reg.) sălaș, (înv.) sălășluire

Antonime

• oraș, urbe

Cuvinte derivate

• consătean, consăteancă
• sătean, săteancă
• sătesc

Expresii

• Satul lui Cremene sau sat fără câini = loc fără stăpân, fără control, în care oricine poate face ce dorește
• A se supăra ca văcarul pe sat = se spune celui care se supără (fără motiv) pe altul, dar supărarea este spre propria lui pagubă
• De la sat(e) = din mediul rural; de la țară
• A fi poșta satului = a umbla cu bârfeli

Exemple

• Sate și orașe.