Substantiv

• hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluție.
• hotărâre luată de un organ al administrației de stat sau de un organ de jurisdicție.
• (rar) calitatea de a fi ferm, hotărât; fermitate.

Substantiv

• prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine.
• așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan.
• stare sufletească (bună sau rea); (p.ext.) dorință (momentană) de a face un anumit lucru.

Expresii

• A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva