Substantiv

• domn; (spec.) titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu.

Adjectiv

• (fig.) (rar) care domnește, stăpânește, domină.

Cuvinte compuse

• familie domnitoare, casă domnitoare

Substantiv

• (în evul mediu) titlu dat domnilor Moldovei și Țării Românești, precum și guvernatorului Transilvaniei (până în 1571), domn, vodă; (p.ext.) principe; persoană care avea acest titlu.
• (înv.) comandant de oaste; căpitan.
• (în credința ortodoxă, creștină) căpetenie a cetelor de îngeri.
• mai-marele unei cetăți, al unui ținut; guvernator; (p.ext.) boier de rang mare.
• căpetenie a unei cete sau a unui sălaș de țigani.

Cuvinte derivate

• voievodal
• voievodat
• voievodeasă