Substantiv

• (în superstiții) ființă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie.
• spirit rău, drac, diavol.
• suflet, spirit (al unei ființe).
• (înv.) respirație, suflare, răsuflare.
• (înv.) duhoare.
• capacitate intelectuală, minte, inteligență; umor, spirit.
• (fig.) idee, aspirație.
• (înv.) caracter, fire, natură, temperament.
• notă caracteristică, specific.
• sens adevărat al unui text, esență; intenție.

Cuvinte derivate

• duhliu
• duhoare

Cuvinte compuse

• sfântul Duh

Expresii

• A-și da duhul = a muri
• Sărac cu duhul = prost, naiv, simplu

Substantiv

• totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic.
• trăsătură de caracter (bună sau rea); (p.ext.) caracter.
• persoană considerată din punct de vedere al trăsăturilor de caracter.
• omenie, bunătate, milă.
• curaj, temeritate, îndrăzneală.
• factor, element esențial al unui lucru, al unei acțiuni etc.
• (în filozofia idealistă și în concepția religioasă) substanță spirituală care dă omului viață și care este socotită de origine divină și cu esență veșnică.
• viață.
• inimă.
• persoană, ins, om; (p.gener.) orice ființă.
• locuitor.
• (pop.) suflare, suflu, respirație.

Cuvinte derivate

• sufletesc
• sufletește
• sufletism
• sufletist
• suflețel
• însufleți

Cuvinte compuse

• copil de suflet

Expresii

• A-și încărca sufletul cu... = a comite o faptă rea
• A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva
• (fam.) A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu iubi (pe cineva), a nu-l simpatiza
• A (-i) scoate (cuiva) sufletul = a nu lăsa (pe cineva) în pace, a sâcâi, a enerva
• A-i ieși (cuiva) sufletul = a) a muri; b) a munci din greu, a se chinui
• Cu sufletul la gură = a) în agonie; b) respirând foarte greu de oboseală sau de emoție
• A-și stupi sufletul = a munci din greu, a se chinui cu ceva
• A-și căuta (sau vedea, griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta în conformitate cu normele bisericești
• A căuta de sufletul cuiva = a da ceva de pomană în amintirea unui mort
• (Să) fie de sufletul cuiva! = fie ca Dumnezeu să-i ierte păcatele!
• A fi (sau a se face) trup și suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva
• A-și vinde sufletul = a păcătui foarte tare
• A (mai) prinde (sau a căpăta) suflet = a se întrema (după o boală)
• A lua (cuiva) sufletul = a omorî (pe cineva)
• A avea ceva pe (sau la) sufletul său = a avea ceva în posesiune
• A i se rupe sufletul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva
• A (-i) merge (cuiva ceva) la suflet = a (-i) plăcea mult, a (-i) produce o mare satisfacție
• A-și lua suflet = a respira adânc; a-și potoli respirația
• A-i veni sufletul la loc = a-și potoli respirația; a se liniști

Exemple

• Era un suflet mare, care înțelegea lumea.
• Om fără suflet.
• A prinde suflet.
• A avea șapte suflete
• Oraș de un milion de suflete.
• Pe nări el scoate suflet puternic.