Substantiv

• vânt puternic însoțit de ploaie, grindină și descărcări electrice.
• (fig.) zbucium, tulburare sufletească.
• (fig.) revoltă, răscoală.

Sinonime

• 1: (met.) vifor, vijelie, (pop.) vântoasă, (reg.) vântoaie, (prin Ban.) vicodol, (prin Bucov.) vântăraie, (înv.) bură, tempestate, tempestă, (latinism înv.) procelă

Cuvinte derivate

• furtuna
• furtunat
• furtunatic
• furtunos

Cuvinte compuse

• furtună solară

Expresii

• Furtună de... = mulțime (mare) de...

Exemple

• Afară s-a dezlănțuit furtuna.

Substantiv

• ciclon tropical sau, p.gener., vânt foarte puternic cu acțiune distrugătoare, însoțit adesea de ploi torențiale.
• (fig.) dezlănțuire impetuoasă de pasiuni.

Sinonime

• 1: ciclon

Cuvinte apropiate

• ciclon
• furtună
• taifun
• tornadă
• vânt