Substantiv

• faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduită, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva; decizie.
• dispoziție a unei autorități.
• sentință judecătorească.
• act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți.

Cuvinte derivate

• nehotărâre

Substantiv

• dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conține această dispoziție.
• (în trecut) hotărâre, sentință judecătorească.
• (înv.) rețetă medicală.
• (în vechea armată) soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale.
• aranjare, orânduire, organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcții etc.

Cuvinte compuse

• ofițer de ordonanță
• ordonanță de plată
• ordonanță prezidențială, ordonanță președințială