Substantiv

• specialist cu calificare superioară în domeniul tehnicii, care aplică principiile teoretice din matematică și științe naturale pentru a crea un produs concret.

Cuvinte derivate

• ingineră
• ingineriță
• inginerie
• ingineresc

Cuvinte apropiate

• ingenios
• ingeniozitate

Cuvinte compuse

• inginer electric
• inginer chimist
• diplomă de inginer

Exemple

• Inginerii pot profesa în proiectarea, organizarea, conducerea și întreținerea proceselor tehnologice din industrie, agricultură, sau și din administrație.

Adjectiv

• care aparține mecanicii, privitor la mecanică, de mecanică.
• (și adv.) care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor; mecanizat.
• (și adv.) care se realizează fără participarea conștiinței, a voinței; mașinal, automat.
• (și adv.) care aplică o teză, o teorie, o dispoziție etc. fără a ține seama de specificul concret sau individual al situației, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic.

Substantiv

• specialist în mecanică.
• persoană care efectuează operații de montaj, de reparare sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor.
• persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinist.

Cuvinte derivate

• mecanică